Despre calendar

Părinte, dar în problema calendarului celui vechi și celui nou îmi puteți spune ceva?

Ce vrei să știi despre acesta?

Aș vrea să știu dacă a fost nevoie de îndreptat calendarul cel vechi (iulian), căci cei ce țin pe stilul vechi zic că nu trebuia schimbat.

Calendarul vechi nu s-a schimbat, ci s-a îndreptat, căci avea mare nevoie de îndreptare. Acest calendar a fost întocmit de filosoful păgân Iulian Sosigene din Alexandria în anul 44, înainte de venirea Domnului, din porunca împăratului Romei, Iulius Cezar. Acest calendar a fost întocmit și așezat la acea vreme, potrivit cu izomeria (echinocțiul), care era la data de 24 martie și 24 septembrie. Dar după întocmirea acestui calendar, astronomii cei vechi au observat că acest calendar rămânea în urmă față de calendarul ceresc la 300 de ani, cu o zi și o noapte iar unii mai noi au dovedit că la 134 de ani, calendarul iulian rămânea cu o zi și o noapte în urmă.

Prea Cuvioase Părinte, dar a rămas scris în vreo carte această rămânere în urmă a calendarului celui vechi (iulian)?

Această rămânere în urmă a calendarului vechi o poți găsi în Pidalionul de Neamț, ediția 1844, pe fața foii a 9-a începând cu rândul al 9-lea, unde se vede scris așa: «După astronomii cei vechi, Ptolemeu și alții, o noapte și o zi se pogoară izomeria în 300 de ani și ceva mai mulți. Iar după cei mai noi, o noapte și o zi se pogoară la 134 de ani, precum se vede scris în cartea ce se cheamă «Tomos agapis». Așadar din această cauză, izomeria (echinocțiul), care în calendarul iulian era așezată la 24 martie și 24 septembrie, după 134 de ani a coborât cu o zi la 23 martie, apoi după alți 134 de ani la 22 martie, și în urmă, în anul 325, pe vremea Sfântului și Marelui Sinod ecumenic de la Niceea, izomeria ajunsese la 21 martie. Lucrul acesta îl poți vedea scris în Pidalion, tot pe fața filei a 9-a, chiar în rândul de sus, unde scrie așa: «Deci primăvărateca izomerie pentru nepotrivirea a însăși mișcării soarelui de la apusuri către răsărituri, nu se face totdeauna într-una și aceeași zi. Că în vremea sfinților apostoli era la 22 martie după mărturia acelorași apostoli, ori după alții, la 23. Iar în timpul întâiului sobor a toată lumea (de la Niceea) era la 21 martie, după Sevastos și alții».

Deci se vede, iubite frate, că creștinii chiar din vremea sfinților apostoli nu se mai țineau de izomeria calendarului iulian (cel vechi) care după cum am văzut, rămânea în urmă. Așa că sfinții părinți de la Niceea fac prima îndreptare a calendarului iulian — după cum și sfinții apostoli mai înainte de ei au făcut-o — și izomeria cea de la 24, 23 și 22 martie, găsind-o în urmă cu trei zile până la venirea lor, o fixează la 21 martie unde era atunci.

Cum a fost cu rămânerea în urmă a calendarului vechi după soborul întâi?

După cum ai văzut în Pidalion la locul arătat, că izomeria calendarului iulian de la anul 44 înainte de Hristos și până la anul 325 în vremea Sfântului și Marelui Sinod Ecumenic de la Niceea a coborât cu trei zile în urmă, la fel s-a întâmplat și după Sinodul I ecumenic, izomeria rămânând mereu în urmă. Acest lucru îl arată marele învățat Nichifor Grigoras care zice că: «îndreptările calendarului iulian au rămas neglijate și trebuie negreșit de a se îndrepta». Să știi că la anul 1325, când se împlineau 1000 de ani de la Sfântul și Marele Sinod Ecumenic de la Niceea, marele învățat și istoric bizantin, socotind că este timpul potrivit pentru îndreptarea propusă de el, a adus proiectul său la patriarhul Isaia.

Iar alt mare om de știință, Matei Vlastares, recunoscând și el justețea propunerii lui Grigoras, a întocmit singur o «Syntagmă» în acest scop, în 1355, prin care împărtășea aceeași temă. El constată ca și înaintașul lui, Grigoras, că tabelele pascale nu mai corespund deoarece s-au depărtat de ziua lunii pline astronomice. Apoi alt mare învățat, călugărul Isac Arghyras, a reluat studiile problemei pascale. El a arătat că echinocțiul este socotit cu 7 zile mai târziu și a stabilit că acest lucru este o abatere de la hotărârea Sfântului Sinod de la Niceea, dacă la serbarea Paștilor nu se ține cont de luna plină care cade între 15 martie și 20 martie, adică după echinocțiul adevărat și se așteaptă luna plină următoare. El a cerut îndreptarea calendarului pentru ca tabelele pascale să corespundă cu datele astronomice.

Iarăși de îndreptarea calendarului și de data Paștilor s-a ocupat mult Gheorghe Ghemist Plethon. Aceștia de până aici au fost învățați greci din Răsărit, care au avut preocupări pascalologice și de îndreptare a calendarului.

În Apus, foarte mulți învățați filosofi și astronomi, văzând rămânerea în urmă a calendarului iulian s-au ocupat de îndreptarea lui și fiindcă nu este locul și nici vremea voi aminti măcar puțini dintre ei, ca:

Ioan de Sacro Busto (de Holywood), Albertus Magnus, Roger Bacon, regele Alfons al X-lea al Castiliei, care în 1240 a convocat un colegiu de astronomi ca să calculeze datele exacte ale calendarului. În anul 1262, ei au întocmit Tablele planetare alfonsiene. Apoi renumitul sorbonist, Pierre d'Ailly, cardinalul german Nicolaus de Cus, Paul de Midelburg, profesor de matematică și astronomie la Padua, învățătorul Andreas Stibonius, teolog și matematician, Georg Stannstetter, medic și filosof la Viena, dominicanul italian Ignazio Danti și mulți alții au cerut îndreptarea calendarului și a Pascaliei și au arătat nepotrivirile calendarului iulian.

În Pidalionul de Neamț se arată că pe la anul 1760 izomeria coborâse de la 21 martie la 10 martie: «Pentru că și noi vedem că izomeria a rămas cu adevărat cu 11 zile înapoi».

Învățatul apusean Roger Bacon — amintit mai sus — face un apel direct la papa Clement al VI-lea în care cere îndreptarea calendarului vechi iulian, arătând că echinocțiul a ajuns la 12 martie și că Paștele se serbează adeseori greșit. În baza cercetărilor acestor mari învățați și a altor mulți care au fost după ei, Papa Grigorie al XIII-lea a anunțat la 24 februarie 1582, prin bula «inter gravissimas», reforma calendarului iulian prin suprimarea a 10 zile și readucerea echinocțiului de primăvară la data de 21 martie, cum era pe vremea sfinților părinți de la Niceea.

Dar eu am auzit pe cei cu stilul vechi spunând despre calendarul nostru îndreptat că este catolic, ca cel gregorian, îndreptat de Papa Grigorie al XIII-lea la anul 1582. Oare așa să fie?

Nu este așa, iubite frate. Ca să mai știi un lucru, află că între calendarul gregorian îndreptat și cel astronomic, diferența anuală este de 26,02 secunde, ceea ce-l face să rămână în urmă cu o zi și o noapte la 3500 de ani. Iar în calendarul ortodox îndreptat diferența dintre anul solar și cel civil este redusă prin modul de bisectare până la un minim de 2,02 secunde, ceea ce face ca diferența de o zi și o noapte să ajungă de abia după 42.772 de ani.

Să știi de asemenea, că rămânerea în urmă a calendarului iulian era cunoscută în Biserica noastră cu sute de ani înainte. Acest lucru se arată din mărturia arhim. Nichifor, îngrijitorul Episcopiei Buzăului, care la sfârșitul Ceaslovului tipărit de Sfântul Sinod în anul 1816, arată că din greșelile calendarului și pascaliei vechi suntem cu 13 zile în urmă. El arată că autorul acestei Pascalii este Dr. Panaite Dornici, inginer-șef.

Încă să mai știi că și tâlcuitorii canoanelor din Pidalion cunoșteau foarte bine rămânerea în urmă a calendarului iulian. Iată ce scrie la sub-însemnarea canonului 61 din Cartagina, fila 339: «Este de nedumerit lucru pentru ce canonul acesta zice aici că la fiecare sinod de peste an să se arate când are să fie Pascha, de vreme ce întâiul sinod a făcut îndreptarea cea pentru Paschă ... Spre dezlegarea nedumeririi zicem că toți părinții africani au adus numai canoanele și hotarul credinței sinodului I dar nu și practicile lui, întru care după Balsamon, se cuprindea îndreptarea cea după Paști, precum se vede în practicatele întâiului sinod cele scrise de Ghelasie. Dar poate și pentru că încă nu era atâta de bine cunoscută îndreptarea aceasta și după urmare nici cu amănuntul știută și lesne aflată, ca acum».

Deci, ți-am spus atâtea mărturii și de la învățații din Răsărit și de la cei din Apus, căci cu adevărat calendarul era rămas în urmă și a trebuit negreșit să fie îndreptat.

Părinte, dar cum a fost îndreptarea calendarului în Biserica noastră? Căci cei cu stilul vechi zic că patriarhul Miron Cristea și cei ai lui și-au uitat de rânduiala veche și au stricat calendarul nostru cel sfânt și credința ortodoxă.

Nu-i deloc așa cum zic oamenii cei simpli, care nu cunosc nici dogmele Bisericii Ortodoxe, nici ce este calendarul.

Dar cum și de cine s-a făcut îndreptarea calendarului?

Nu patriarhul Miron Cristea a îndreptat calendarul, ci Biserica noastră dreptmăritoare de Răsărit, în frunte cu patriarhul ecumenic de la Constantinopol și cu toți patriarhii Bisericilor Ortodoxe care au fost acolo de față sau au trimis delegați și împuterniciți pentru a semna în locul lor. Aceștia au făcut îndreptarea calendarului celui vechi care, după cum ai văzut, rămăsese în urmă ca și Pascalia cea din cadrul ei.

Dar cum și când s-a făcut această îndreptare?

Iată cum. În anul 1923 s-au adunat la Constantinopol într-un sinod, reprezentanți ai tuturor Bisericilor Ortodoxe. Acolo, cercetând cu frica lui Dumnezeu și cu amănunțime chestiunea calendarului iulian și văzând că prin îndreptarea lui nu se aduce nici o știrbire dogmelor, canoanelor Bisericii și rânduielilor sfinților părinți și că prin rămânerea în urmă a calendarului de la 21 la 8 martie, se calcă rânduiala stabilită de Sfântul și Marele Sinod ecumenic de la Niceea, au hotărât cu toții să îndrepte calendarul iulian și să aducă echinocțiul de la 8 martie la 21 martie, așa cum îl așezaseră cei 318 sfinți și dumnezeiești părinți de la Niceea, pe vremea sfântului și marelui împărat Constantin. Hotărârea a fost primită de către toate Bisericile Ortodoxe care au luat parte la sinod, prin mitropoliți, episcopi și delegații lor, urmând ca fiecare Biserică să facă îndreptarea calendarului când va găsi vreme potrivită. Astfel, în anul 1924 la 10 martie, a îndreptat calendarul Patriarhia ecumenică de Constantinopol și Biserica Greciei. Apoi pe rând, Patriarhia Alexandriei, Biserica Serbiei, Patriarhia Antiohiei și în anul 1924 în octombrie, a îndreptat calendarul și Biserica noastră Ortodoxă Română, socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sărind peste cele 13 zile cu care rămăsese în urmă calendarul iulian.

Dar de ce serbăm Sfintele Paști după stilul vechi?

Noi serbăm Sfintele Paști odată cu creștinii ce țin stilul vechi nu pentru că așa ar trebui să facem — pentru că așa cum ți-am arătat și pascalia veche ca și calendarul vechi sunt rămase în urmă și nu mai corespund rânduielilor celor puse de sfinții părinți de la Niceea — ci facem acest lucru pentru unitatea și pacea Bisericilor noastre surori, care încă nu au îndreptat calendarul, precum Biserica Rusă ș.a. Căci, așa s-a făcut înțelegere la Moscova în anul 1948 la Sinodul Panortodox unde au fost de față aproape toate Bisericile Ortodoxe prin reprezentanții lor. În privința serbării Paștilor și a îndreptării calendarului, ultima rezoluție are următorul conținut:

«I. În dorința de a păstra unitatea întregii Biserici, consfătuirea întâi-stătătorilor și reprezentanților Bisericilor Ortodoxe Autocefale de la Moscova a ajuns la concluzia că importanța calendarului pentru Biserica Ortodoxă se definește mai ales prin faptul că el se raportează la sărbătoarea Sfintelor Paști, fiindcă această prăznuire trebuie să se bazeze pe legile biblice în acord cu hotărârile Sinoadelor și să fie săvârșită pretutindenea la aceeași dată, în zi de Duminică dar nu odată cu Paștele iudaic. Pascalia alexandrină satisface întru totul această cerință a Bisericii.

Pentru a înlătura deosebirile cu privire la sărbătoarea Sfintelor Paști cauzate de diferite sisteme de calendare ce există în Bisericile autocefale, consfătuirea consideră obligatoriu pentru toată lumea ortodoxă a sărbători praznicul Sfintelor Paști numai după stilul vechi, potrivit pascaliei alexandrine.

Până în momentul în care va fi întocmit și recunoscut calendarul desăvârșit, consfătuirea consideră că pentru sărbătorile stabile fiecare Biserică autocefală să se poată folosi de calendarul întrebuințat actualmente în acea Biserică.

Consfătuirea consideră obligatoriu pentru cler și credincioși de a urma stilul Bisericii locale pe teritoriul căreia se găsesc, ca unul din obiceiurile acestei Biserici a cărui păstrare în numele unității și al iubirii ne este poruncită de către Sfintele canoane».

Iată deci cum reprezentanții a toată Biserica Ortodoxă s-au înțeles la sinodul de la Moscova din anul 1948, și au iscălit, ca pentru unitatea și pacea Bisericii să facem Paștile după stilul vechi iar toate celelalte sărbători după stilul nou îndreptat până ce se va face un calendar desăvârșit. Dar ai auzit că este obligatoriu ca toți preoții și credincioșii din fiecare țară să țină sărbătorile toate după stilul Bisericii din acea țară în care se găsesc. Și deci, cei cu stilul vechi din țară de la noi nu ascultă această hotărâre a conducătorilor Bisericilor Ortodoxe.

Dar poate, această hotărâre nu privește și pe cei cu stilul vechi.

Ba da. Chiar Biserica Rusă din țara noastră, care ținea stilul vechi până la acest sinod, a primit poruncă de la patriarhul Moscovei să țină toate sărbătorile de peste an, afară de Sfintele Paști, după stilul nou îndreptat.

Unde se vede scris acest lucru?

În declarația preotului de la Biserica Ortodoxă Rusă de la București, care răspunzând la adresa Sfintei Patriarhii Române spune: «La adresa nr. 439 din 7 august 1954, am onoarea a vă comunica că Biserica Ortodoxă Rusă din București prăznuiește toate sărbătorile creștinești de peste an după calendarul îndreptat adică pe stilul nou, după cum se prăznuiesc aceste sărbători în întreaga Biserică Ortodoxă Română» și semnează: Superiorul Bisericii Ruse — București, Preot C. Tomeiscu.

Deci iată că cei cu stilul vechi din țara noastră nu numai că nu ascultă de Sfântul Sinod al țării noastre dar nu vor să asculte nici de marele sinod care s-a făcut la Moscova și de hotărârea conducătorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe care aveau acolo pe Prea Fericitul Patriarh Alexie, a toată Rusia.

Bine, dar cei cu stilul vechi zic că țin cu Ierusalimul și cu Sfântul Munte Athos.

Dacă țin cu Ierusalimul și cu Sfântul Munte Athos, de ce Ierusalimul nu-i primește nici la slujbă și nici la împărtășire? Când am fost la Ierusalim și când grupul nostru de peste patruzeci de pelerini au intrat în audiență la Prea Fericitul Patriarh Benedict al Ierusalimului, prima întrebare pe care ne-a pus-o a fost: «Nu este vreun stilist printre voi?», căci nici în audiență nu voiește să-i primească. Apoi, dacă zic că țin ca la Ierusalim, de ce nu fac ceea ce fac cei din Ierusalim unde se ține stilul vechi? Căci atât Prea Fericitul Patriarh cât și înalt Prea Sfințiții Mitropoliți, Episcopi, Preoți și Diaconi de la Sfântul Mormânt slujesc și se împărtășesc cu toți creștinii care vin din toate țările unde se ține stilul nou (calendarul îndreptat). Dacă zic că țin cu cei de la Sfântul Munte, de ce nu fac și ei ca cei de la Sfântul Munte; adică să fie supuși Bisericii și Sfântului Sinod și țării din care fac parte și să slujească împreună cu preoții și episcopii cei ce țin stilul nou, așa cum fac stareții, preoții și monahii din Sfântul Munte Athos? Când am fost la Sfântul Munte în anul 1977, câțiva preoți monahi din această sfântă mânăstire Sihăstria am slujit și ne-am împărtășit cu Sfintele și Preacuratele Taine din același sfânt potir cu episcopii, stareții și preoții din Sfântul Munte Athos și nimeni, nici măcar un cuvânt nu ne-a amintit de stil vechi sau nou, măcar că acolo încă se ține stilul vechi. Dar de ce acest lucru? Pentru că atât episcopii cât și stareții și preoții monahi care am slujit împreună sunt oameni luminați la minte de Duhul Sfânt și cunoscători ai dogmelor și canoanelor Bisericii Ortodoxe, care știu că problema calendarului nu este o dogmă de credință și nu voiesc ca din pricina calendarului să strice unitatea, dragostea și pacea Bisericii Ortodoxe, cum fac cei cu stilul vechi de la noi din țară, care nu se supun nici Bisericii, nici canoanelor Sfintei Biserici și nu primesc împărtășirea cu Biserica noastră Ortodoxă.

Dacă cei cu stilul vechi zic că țin cu Ierusalimul, de ce în anul 1982 la hramul Sfântului și Marelui Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava nu au voit să vină să slujească cu Prea Fericitul Patriarh Diodor al Ierusalimului? Oare sunt ei mai învățați în sfintele canoane și dogmele dreptei credințe decât Prea Fericitul Patriarh al Ierusalimului, care a venit înconjurat de atâția mitropoliți și episcopi și a slujit în atâtea biserici ortodoxe din țara noastră și s-a împărtășit cu Sfintele și Prea curatele Taine din același Sfânt Potir cu Prea Fericitul Patriarh Iustin al Bisericii Ortodoxe Române și cu alți mitropoliți și episcopi din țara noastră? Dacă zic că țin cu Ierusalimul, de ce Biserica Ortodoxă din Ierusalim nu-i recunoaște, așa cum nu-i recunoaște nici Patriarhia Ecumenică din Constantinopol? Ca să înțeleagă acest adevăr, îi rugăm pe cei cu stilul vechi să asculte cuvintele Prea Fericitului Patriarh Diodor al Ierusalimului, care le-a zis în această privință la hramul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava: «Noi nu recunoaștem în România altă Biserică în afară de Biserica Ortodoxă Română, condusă de Prea Fericitul Patriarh Iustin și de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu ierarhii săi. Biserica Ortodoxă Română este sora noastră, a Bisericii noastre. Ea are comuniune cu Biserica Ierusalimului și succesiune apostolică asemenea cu toate Bisericile Ortodoxe din lume». Apoi, referindu-se la calendarul iulian cel neîndreptat sau cum i se mai spune, cel vechi, a zis: «Noi, la Ierusalim, ținem calendarul iulian cel neîndreptat sau cum se mai zice, cel vechi, dar acest lucru nu este o pricină de despărțire între noi și Biserica Ortodoxă Română și alte Biserici Ortodoxe și nici nu facem din calendar o dogmă de credință».

Dar cum stăm cu postul Sfinților Apostoli, căci cei cu stilul vechi zic că noi am desființat postul Sfinților Apostoli?

Nu-i deloc așa cum zic acești creștini și conducătorii lor care îi amăgesc cu minciunile lor. Postul Sfinților Apostoli nu este desființat ci ținut sub iconomia Bisericii Ortodoxe Române, căci dacă ar fi fost desființat nici într-un an nu am mai avea postul Sfinților Apostoli.

Dar de ce uneori postul Sfinților Apostoli este mai mic de 8 zile, căci după rânduiala canoanelor nu poate fi mai mic de 8 zile?

Pentru că postul Sfinților Apostoli stă în strânsă legătură cu Sfintele Paști. Pascalia noastră ortodoxă are 34 de date pascale care se schimbă din data de 22 martie până la 25 aprilie; așa că atunci când Sfintele Paști cad cel mai timpuriu la 22 martie, prima zi de după echinocțiul de primăvară, atunci postul Sfinților Apostoli se întinde până la șase săptămâni. Iar când Sfintele Paști cad cel mai târziu la 25 aprilie, postul Sfinților Apostoli rămâne de 8 zile. Dar, fiindcă am făcut ascultare de hotărârea Sinodului Panortodox de la Moscova, din anul 1948 și am primit să facem Sfintele Paști după pascalia alexandrină care este rămasă în urmă cu 13 zile ca și calendarul iulian, atunci când Paștile cad târziu din cauza pascaliei vechi, la noi postul Sfinților Apostoli se suprimă sau este mai mic de 8 zile.

Dar cum se procedează atunci când postul Sfinților Apostoli lipsește sau este mai mic de 8 zile?

Atunci rămânem la hotărârea Sfântului Sinod și câte zile rânduiește Sfântul Sinod, atâtea zile postim.

Dar poate Sfântul Sinod să rânduiască să postim chiar și în săptămâna de harți de după Sfânta Treime?

Poate, desigur, Sfântul Sinod are putere să poruncească atunci când crede de cuviință și de nevoie să se țină post, așa cum arată Mărturisirea Ortodoxă, partea I, răspuns la întrebarea 93. În porunca a 2-a a Bisericii se arată că: «Timpul pentru îndeplinirea postului îl hotărăște Biserica».

Părinte, dar care sunt oare abaterile canonice ale celor cu stilul vechi?

Cei cu stilul vechi din țara noastră au și abateri canonice, căci:

1. Nu ascultă de hotărârea Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol din anul 1923 care a hotărât îndreptarea calendarului celui vechi;

2. Nu ascultă nici de Sfânta Patriarhie a Ierusalimului de a sluji și a se împărtăși cu Biserica noastră Ortodoxă așa cum a făcut Prea Fericitul Patriarh al Ierusalimului și mitropoliții săi când au venit și s-au împărtășit cu ierarhii Bisericii noastre la Suceava în anul 1982 și în alte dăți;

3. Cei cu stilul vechi nu ascultă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și de hotărârea întâi-stătătorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe care s-au adunat la Moscova în anul 1948 și au hotărât ca toți preoții și credincioșii care mai sunt pe stil vechi să asculte de Sfântul Sinod și să țină toate sărbătorile de peste an, afară de Sfintele Paști, după stilul nou (calendarul îndreptat);

4. Cei cu stilul vechi, cu de la sine putere, fără aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, și-au făcut singuri episcopie și prin aceasta, ei cad sub osânda următoarelor canoane: 33, 31, 34 apostolice; 18 al Sinodului al IV-lea Ecumenic; 64, 65, 95 și 109 al Sinodului din Cartagina; 6 al Sinodului din Laodiceea; 15 al Sinodului 1 și 2 din Constantinopol; 6 al Sinodului din Gangra; 34 al Sinodului al VI-lea Ecumenic; 8 al Sinodului al IV-lea Ecumenic și 5 al Sinodului din Antiohia;

5. Episcopii lor nu au fost aleși și nici hirotoniți cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și prin aceasta cad sub osânda canoanelor: 1 și 35 Apostolice; 1, 13, 19 și 22 ale Sinodului din Antiohia; 4 și 6 ale Sinodului al IV-lea Ecumenic; 3 al Sinodului al VII-lea Ecumenic; 12 al Sinodului din Laodiceea; 6 al Sinodului din Sardes; 1 al Sinoadelor 1 și 2 din Constantinopol;

6. Episcopii și preoții lor, precum și creștinii conduși de ei, se depărtează de la slujirea și împărtășirea cu preoții și ierarhii noștri din ură, răzvrătire și neascultare, căzând prin aceasta sub osânda canoanelor 12, 13, 14 și 15 ale Sinoadelor 1 și 2 din Constantinopol; 31 al Sfinților Apostoli; 18 al Sinodului al IV-lea Ecumenic; 31 și 34 ale Sinodului al VI-lea Ecumenic; 5 al Sinoadelor din Antiohia și altele;

7. Episcopii și preoții care țin stilul vechi din țara noastră săvârșesc o erezie când botează a doua oară pe creștinii ce au fost o dată botezați în numele Prea Sfintei Treimi și prin aceasta, ei cad sub osânda următoarelor canoane: 47, 68 Apostolice; 7 al Sinodului al II-lea Ecumenic; 95 al Sinodului al VI-lea Ecumenic; 57, 66, 77 ale Sinodului din Cartagina; 1 al Sfântului Vasile cel Mare și altele. Ei, făcând al doilea botez celor botezați în numele Sfintei Treimi, răstignesc a doua oară pe Hristos;

8. Episcopii și preoții stiliști din țara noastră au rupt legătura duhovnicească cu ierarhia canonică a Bisericii Ortodoxe Române și prin aceasta, ei cad sub osânda următoarelor canoane: 31 apostolic; 17 al Sinodului al VII-lea Ecumenic; 4, 18 al Sinodului al VI-lea Ecumenic; 1 al Sinoadelor I și II din Constantinopol; 5, 6 ale Sinodului din Gangra; 5 al Sinodului din Antiohia și 14 al Sinodului din Cartagina;

9. Episcopii, preoții și creștinii stiliști din tara noastră hulesc și defăimează pe patriarhul, episcopii și preoții Bisericii Ortodoxe Române, îi numesc «catolici», «lipsiți de dar», «eretici» etc.; pentru aceasta ei cad sub osânda canoanelor: 12, 15, 105 și 108 ale Sinodului din Cartagina; 28, 74 și 75 ale Sfinților Apostoli; 6 al Sinodului al II-lea Ecumenic; 9 al Sinodului al IV-lea Ecumenic; 4 al Sinodului din Antiohia ș.a.;

10. Episcopii și preoții stiliști nu pomenesc la slujbele lor pe episcopul locului nici pe mitropolit, nici pe patriarh și prin aceasta ei se osândesc de următoarele canoane: 55 apostolic; 6 al Sinodului al II-lea Ecumenic; 13, 14 al Sinoadelor I și II din Constantinopol ș.a.;

11. Episcopii și preoții stiliști și-au făcut Mânăstiri fără aprobarea Sfântului Sinod și prin aceasta, ei cad sub osânda canoanelor: 31 Apostolic; 15, 16 ale Sinodului I Ecumenic; 4, 24 ale Sinodului al IV-lea Ecumenic; 21 al Sinodului al VII-lea Ecumenic; 2, 3, 4 și 5 ale Sinoadelor I și II din Constantinopol; 88 al Sinodului din Cartagina ș.a.;

12. Preoții stiliști se duc din sat în sat, în eparhii și parohii străine și fac slujbe pe ascuns, fără să țină seama de aprobarea episcopului locului și a parohului din acele parohii și prin aceasta, ei cad sub osânda următoarelor canoane: 3, 21 ale Sinodului din Antiohia; 15 al Sinodului I Ecumenic; 14, 15 Apostolice; 2, 3 ale Sinodului al II-lea Ecumenic; 6, 13 și 23 ale Sinodului al IV-lea Ecumenic; 36 al Sinodului al VI-lea Ecumenic; 16 al Sinodului din Sardinia; 57 al Sinodului din Cartagina ș.a.

Iată deci, așa cât mai pe scurt, care sunt greșelile și abaterile canonice ale celor ce țin stilul vechi în țara noastră. Mai sunt încă și alte neorânduieli canonice ale lor, dar pe care nu am vreme a le însuma aici.

Cei cu stilul vechi zic că Patriarhia Ierusalimului este cea dintâi și că ei țin cu Ierusalimul.

Dacă ei socotesc așa, de ce nu ascultă de Patriarhul Ierusalimului, care, cum ai văzut mai sus, în cuvântarea sa la hramul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava din anul 1982, a arătat că problema calendarului nu este o dogmă de credință și o pricină de despărțire între Bisericile Ortodoxe? Iar dacă vor să știe rânduiala ierarhică și canonică a Patriarhiei din Ierusalim, să înțeleagă că: în rânduiala Bisericii Universale Ortodoxe, prima este Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, a 2-a este Patriarhia Alexandriei, a 3-a a Antiohiei și a 4-a este a Ierusalimului. Vezi despre aceasta în Pidalionul de Neamț, ediția 1844, canoanele: 3 al Sinodului al II-ea Ecumenic; 34 Apostolic; 28 al Sinodului al IV-lea Ecumenic și 36 al Sinodului al VI-lea Ecumenic. Așa că Patriarhia Ierusalimului împreună cu celelalte patriarhii, ascultă de cea a Constantinopolului și la vremea potrivită va îndrepta și ea calendarul cel vechi așa cum a fost înțelegerea tuturor patriarhiilor, în anul 1923.

Dar stiliștii, adică creștinii cei cu stilul vechi, sunt eretici?

Nu sunt eretici căci până acum nu au greșeli dogmatice sau în cult. Ei au călcat numai legile bisericești administrative și au ajuns la neînțelegere cu ierarhia bisericească, organizându-și mânăstiri și biserici deosebite, fără aprobarea Sfântului Sinod și de aceea ei sunt schismatici (dezbinați de Biserica Ortodoxă Română). Dar dacă vor îndrăzni să facă al doilea botez creștinilor care au fost botezați o dată în numele Sfintei Treimi, atunci de la sine se fac eretici potrivit canonului 47 Apostolic și altor canoane. Numai creștinii care și-au format o doctrină rătăcită de la unele adevăruri ale învățăturii de credință ortodoxă se numesc eretici.

Dar dacă creștinii stiliști vor rămâne așa și nu vor voi să se mai supună Bisericii, ce are să fie cu ei?

Vor rămâne o ramură schismatică în Biserica Ortodoxă.