Despre deasa sau rara împărtășanie

Părinte, cum stau lucrurile cu acei ce zic că noi, creștinii, trebuie neapărat să ne împărtășim mai des cu Sfintele Taine?

E bine ca un creștin să se împărtășească mai des, dar cu pregătirea cuvenită unei asemenea Sfinte și înfricoșate Taine. Ca să ne dăm seama de primejdia ce așteaptă pe cei ce vor a se împărtăși fără pregătirea cuvenită, să ascultăm cuvintele sfântului și marelui apostol Pavel care în această privință spune așa: «Să se cerceteze însă omul pe sine și așa să mănânce din Pâine și din Pahar să bea; căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie osândă își mănâncă și bea, nesocotind Trupul Domnului» iar cât privește deasa sau rara împărtășire cu Sfintele Taine, să ascultăm pe marele dascăl al lumii, dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur care în această privință ne vorbește așa: «Mulți cu Tainele acestea o dată într-un an se împărtășesc, alții de două ori iar alții de mai multe ori. Deci către toți ne este nouă cuvântul, nu numai către cei de aici ci și către cei ce șed în pustie (pustnicii). Că aceia se împărtășesc o dată în an, iar de multe ori după doi ani». Apoi zic: «La fel sunt primiți cei ce o dată, cei ce de multe ori, cei ce de puține ori se împărtășesc. Cei ce au știința gândului curată, cei ce au viață neprihănită, cei ce sunt întru acest fel totdeauna, să se apropie. Iar cei ce nu sunt întru acest fel, niciodată să nu se apropie. Pentru ce? Pentru că își iau osândă și muncă și pedeapsă». Iar în alt loc zice: «Nu sărbătoarea Nașterii sau a Botezului Domnului, nici cele patruzeci de zile (Postul Mare) fac vrednici pe creștini a se apropia de împărtășirea cu Preacuratele Taine, ci lămurirea și curățirea sufletului. Cu aceasta, totdeauna apropie-te, fără aceasta, niciodată». Apoi, arătând acest sfânt părinte cât de mare este primejdia preotului ce dă Sfintele Taine celor nevrednici — când va ști nevrednicia lor — zice așa: «Nu da sabie în loc de hrană, că nu mică muncă zace asupra voastră dacă, știind pe cineva nevrednic, îi veți îngădui să se împărtășească de masa aceasta». Apoi zice: «Sângele lui Hristos din mâna voastră se va cere». Arătând apoi cât de mult ținea el la darea cu grijă a Preacuratelor Taine ale lui Hristos, zice: «Măcar voievod de ar fi, măcar eparh, măcar cel încununat cu coroană, dacă cu nevrednicie se apropie, oprește-l. Mai mare stăpânire ai tu decât acela. Căci mai rău decât cel îndrăcit este cel ce se apropie cu nevrednicie...». «Teme-te de Dumnezeu, nu de om. Iar de te vei teme de om, și de Dumnezeu vei râde; iar dacă te vei teme de Dumnezeu, și oamenilor vei fi întru cinste; iar dacă tu nu îndrăznești să-l oprești, adu-l la mine. Nu voi îngădui să se facă aceasta. Mai degrabă de suflet mă voi despărți decât a da Sânge Domnesc celor nevrednici. Tot sângele meu îl voi vărsa mai înainte de a da Sânge atât de înfricoșător celui ce nu i se cuvine. Dar dacă mult cercetând pe cineva, vedem că n-a știut pe cel rău, nu este nici o vină». Și iarăși, în alt cuvânt al său zice: «Când aveți a vă apropia de masa aceasta înfricoșătoare și dumnezeiască și de Sfintele Taine, să faceți aceasta cu frică și cu cutremur, cu conștiința curată și cu rugăciune». Apoi, arătând cine este vrednic a se apropia de Sfintele și Preacuratele Taine ale lui Hristos, zice așa: «Când auzi zicându-se Sfintele Sfinților să știi că aceasta înseamnă că dacă nu este cineva sfânt, să nu se apropie; nu numai curat de păcate, că pe cel sfânt nu numai izbăvirea de păcate îl face astfel, ci venirea de față a Duhului Sfânt își bogăția faptelor bune».

Dar cum trebuie să se pregătească cineva când are a primi Sfintele și Dumnezeieștile Taine ale Trupului și Sângelui Domnului?

Oricine voiește a se apropia de împărtășirea Sfintelor și Dumnezeieștilor Taine este dator mai înainte să fie spovedit cu de-amănuntul de păcatele sale și dacă îi va da voie duhovnicul său, să se împărtășească. Apoi să se împace cu toți, să-și citească toată pravila (rugăciunile după rânduiala pusă în Ceaslov) și să petreacă cu grijă sfântă, cu post și înfrânare, atât înainte de Sfânta împărtășanie cât și după ce o va primi. Acest lucru îl arată iarăși Sfântul Ioan Gură de Aur: «Iar tu, mai înainte de a te împărtăși, postește, ca să te arăți vrednic de împărtășire; iar după ce te-ai împărtășit să sporești înfrânarea, pentru ca nu pe toate să le prăpădești, măcar că nu este același lucru să fii treaz înainte de a te împărtăși, și după ce te-ai împărtășit; căci trebuie să păzești înfrânarea întru amândouă, dar mai vârtos după ce ai primit pe Mirele; mai înainte (trebuie a păzi trezvia și înfrânarea), ca să te faci vrednic a-L primi, iar mai pe urmă ca să te arăți vrednic de cele ce ai primit».

Așadar frate, înțelege că pregătirea cu evlavie și sârguință ne este cerută și înainte de a ne împărtăși cu Sfintele și Preacuratele Taine și după ce Le-am primit, deoarece mai ales întru această vreme caută diavolul să ne ispitească și să ne jefuiască de bogăția cea duhovnicească pe care am primit-o prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului.

Dar cum poate cineva să se pregătească pentru împărtășirea cu o Taină ca aceasta, adică să primească prin împărtășire Trupul și Sângele Domnului și cine poate face vreodată acest lucru?

Da, cu adevărat, nimeni din oameni nu poate să pretindă că s-a pregătit vreodată cât trebuie pentru primirea Înfricoșatelor Taine ale Trupului și Sângelui Domnului. Dar nici nu trebuie să cadă în deznădejde și neglijență din pricina acestei nevrednicii. Noi suntem datori să ne pregătim după puterea noastră, iar pe cele ce nu putem a le împlini să le lăsăm pe seama milei și îndurării lui Dumnezeu, Care n-a venit să cheme pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință și Care știe totdeauna și neștiința și neputința noastră. Acest lucru îl știm tot de la dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur: «Nu trebuie nici să le lăsăm pe toate în seama lui Dumnezeu și să dorim, nici silindu-ne să socotim că prin ostenelile noastre pe toate le isprăvim, căci Dumnezeu nu voiește ca noi să dormim socotind că pe toate le lucrează El, nici nu voiește să ne mândrim că noi le facem pe toate».

Oare și preoții trebuie să aibă mare pregătire când slujesc Sfânta Liturghie, ca și creștinii care se pregătesc pentru Sfânta împărtășanie?

Cu adevărat, mare pregătire trebuie să aibă creștinii care vin la Sfânta împărtășanie, dar mult mai mare pregătire trebuie să aibă preotul care nu numai că se împărtășește cu Sfintele Taine, ci și jertfește pe Hristos la Sfânta Liturghie. Acest adevăr înțelegându-l, dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur zice: «Mai curat decât razele soarelui trebuie să fie mâna aceea care taie acest Trup, gura care se umple de foc duhovnicesc, limba care se roșește cu sânge prea înfricoșător». Apoi zice: «Ia seama cu ce cinste te-ai cinstit, de ce masă te îndulcești: de Cel de care îngerii se cutremură văzându-L și nici nu îndrăznesc să privească fără frică la raza ce iese de acolo. Cu aceasta noi ne hrănim, cu aceasta ne frământăm și ne-am făcut noi ai lui Hristos, un trup și o carne. Cel ce va grăi puterile Domnului, auzite va face toate laudele Lui. Care păstor își hrănește oile cu propriile sale mădulare?».

Dar dacă cineva este bolnav, bătrân și neputincios și este sărac, neavând ce da milostenie, cum poate unul ca acesta să se pregătească pentru împărtășirea cu Sfintele și Preacuratele Taine ale lui Hristos?

Ascultă, frate: Prea-Bunul, Prea-Înduratul, Prea-Milostivul și Atotștiutorul Dumnezeu nu cere de la om cele ce sunt peste puterea lui. Așadar, de la cel bolnav și neputincios El nu cere post, privegheri, mătănii și altele de acest fel pentru a se putea împărtăși cu Sfintele Taine, nici de la cel sărac nu pretinde milostenie, ci numai trei lucruri:

1. spovedanie curată și împăcare cu toți;

2. smerenie a inimii, cu umilință;

3. rugăciune de mulțumire, adică să se roage în toată vremea lui Dumnezeu și să-I mulțumească pentru boala, suferința, neputința și sărăcia ce i s-au dat, căci atât sărăcia cât și boala și suferința smeresc inima omului. «Inima înfrântă și smerită, Dumnezeu nu o va urgisi».

Dar dacă cel bolnav nu poate citi rugăciuni multe, cum poate el să se pregătească pentru Sfânta împărtășanie?

În rugăciuni nu este nevoie de cuvinte multe, precum a zis Domnul; suferindul să spună cu smerenie «Tatăl nostru», «Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul», iar către Maica Domnului: «Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-mă», precum și alte rugăciuni scurte ca: «Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta». Iar dacă nu poate citi când are a se împărtăși cu Sfintele și Preacuratele Taine să roage pe cineva să-i citească rugăciunile și molitfele de împărtășire, iar el să le asculte cu evlavie.

Iată frate, că la cele ce m-ai întrebat ți-am răspuns cu ajutorul Domnului, cât mai pe scurt. Să dea Domnul să le ții minte, spre folosul frăției tale și al altora, cărora vei voi să le spui. Și mai presus de toate, să ne rugăm Prea-bunului Dumnezeu să ne ajute cu mila și cu darul Său ca să izbutim a face cele ce am vorbit împreună, spre folosul sufletelor noastre.